Reteta.

Totul incepe cu o stea: o iei in palma, o atingi, o saluti si ii spui ca restul vesniciei il vei petrece alaturi de ea. la inceput va fi timida si misterioasa, dorind sa pastreze recile aparente, insa cu cat vesnicia va navali spunandu-i adevarul, ea-si va deschide miezul, primindu-te ca pe o perla. Tu vei zambi, privind-o in minunata sa complexitate a carei esenta esti tu. Vei dori din cand in cand sa te poti privi cu ochii unei stele, insa invelisul sufletului tau este prea strans ca sa-i poti separa atomii. Vei fi o esenta trista, ca toate celelalte, incercand sa regasesti lucrurile marunte care te-au facut sa vrei cu tot dinadinsul sa fii ceva maret, nestiind ca astfel toate lucrurile mici vor fi doar amintiri carora le vei duce dorul o vesnicie. Gaseste maretia in destinul pe care-l ai, iar daca nu, vei fi nucleul cel lipsit de fericirea unitatii. Vei continua sa te misti in nestire, pierzand fericirea printre ganduri, ce-ti prelungesc vesnicia cea mult dorita de toti.
O singuratate e mai intunecata decat doua, asa ca gaseste inca una si adaug-o la reteta cu steaua. Vei afla ca totul se schimba atunci cand se dubleaza.