Epoca lui Rotzi-Invarteste....

Traim dupa regulile rotilor care se invartesc... ne invartim zi de zi, ne grabim, suntem ocupati, mergem repede pe strada, avem prea multe indatoriri si ne plangem mereu ca "nu avem timp"... Timpul e cu totul al nostru.. insa nu se poate autoorganiza! Trecem peste momente, le cheltuim doar pentru a tine o clipa in loc si apoi regretam.. Vedem trecutul ca pe un dar din moment ce ne raportam mereu la el. Amintirile ne altereaza prezentul si nu ne ingaduie sa-l traim asa cum ne-a fost dat: sa ne bucuram de el, sa-l modelam astfel incat sa ne fie bine, iar trecutul sa devina doar un izvor de experienta prin care sa ne hranim evolutia... Dar toate astea par atat de indepartate, atat de teoretice.. Si continuam sa calcam prietenii, sa amanam intalniri, saruturi, iubiri, experiente, indreptandu-ne spre.. ce? Iluzie se numeste totul. Traim un mare miraj in care ne zbatem neputinciosi ca intr-un joc virtual care te face sa te inclini spre stanga si spre dreapta, crezandu-te intr-o masina sau pe o motocicleta. Si ce daca.. sau de ce? Nu mai conteaza nicio posibila intrebare.. ca si cuvintele care ne limiteaza gandirea, si parerile care inlantuiesc capacitatea de acceptare. Cunoasterea de sine e o camera pe care multi o lasa nedescuiata.. din neatentie, din graba sau din cauza vitezei prea mari cu care trec prin viata.. sau pe sosea..

Nu "iarasi"... ci "din nou"

M-am trezit langa tine si ti-am citit toamna in privire... Fara sa stii, mi-ai soptit cu un suras ca nu te intereseaza cate lacrimi voi varsa printre miile de frunze galbene, aramii, moarte.. si atunci eu am oftat si mi-am dat seama ca nu m-am vindecat de iluzia imbatatoare a victoriei contra mine. Incerc sa ma agat de ultima ta atingere, sa-ti simt caldura cu care uneori poate ma minti .. sau poate nu; incerc sa ma condamn pentru fiecare cuvant nedemn de noi, cuvant ce altereaza profunzimile atat de repede incat.. le-am pierdut! Nodul pe care-l tot strang si-l maresc incepe sa traiasca in simbioza cu mine si incetul cu incetul sa-mi ia locul.. As vrea ca sufletul tau sa dezlege acest blestem al meu care imi coloreaza noptile in nonculori... alb, negru, alb, negru, alb, alb... Se spune ca nu poti picta decat cu culorile pe care le ai. Eu ce as putea sa pictez? Sa pictez curcubeul nu as putea; sa pictez toamna - nu as putea - nimeni nu ar recunoaste-o; sa pictez iubirea.. ? Ar fi prea trista...