Desculta...

Desculta ascult bataile inimii.. Fac cativa pasi pentru ca mai apoi sa am ce acoperi cu lacrimi. O lacrima pentru fiecare pas facut, un zambet pentru toi pasii pe care as fi vrut sa-i fac, dar nu am avut puterea. Privesc in urma, in adancurile firii si gasesc doua talpi ce inca deseneaza forme nedeslusite, dar totusi cunoscute si ma intreb in soapta daca nu cumva sunt chiar eu, pasind desculta, dorind cu ardoare sa umplu golul imens ce imi stapaneste fiinta, clipele pe care nu le-am gustat inca, oamenii cu care nu am vorbit, complexitatea iubirii care inca mi-e necunoscuta.Continui sa merg intr-un desert de ganduri si, din cand in cand, apar oaze de vise care se spulbera odata cu dorinta mea de a le atinge, de a le implini.
As vrea sa te iubesc desculta... desculta de toate gandurile, de toate sentimentele; sa te iubesc doar cu iubirea ce-o simt de fiecare data cand raman desculta de mine. Raman desculta de mine si alunec pe fiece ganduri si senzatii care nu-mi apartin, desi le simt, desi ma lovesc de ele ca de propriile-mi stari; talpile sufletului se ranesc in regrete, indoieli, framantari... se ranesc, adancindu-se in mlastina inselatoare a firii, unindu-se, intunecandu-se, murdarindu-se de lumea aceasta ingusta si rece. Vreau un loc unde sa-mi odihnesc talpile. Sa numar ranile si sa le vindec. Sa le mangai cu zambete si cu sperante. Sa le incalt in minuni nesavarsite inca. Sa le-ncalzesc cu minciuni in care sa cred si care sa se transforme in adevaruri, in culori... Si-apoi eu sa nu le recunosc, sa nu ma recunosc si sa pasesc din nou desculta, desculta si fara teama ca drumul meu va fi presarat cu cioburi de sentimente. Sa sufar din nou si in zadar - apoi sa ma instrainez de mine si s-o iau de la capat. Si niciodata talpile mele sa nu fie aceleasi. sa le pacalesc cu vremuri mai bune, cu drumuri fara gropi si fara rani.
Voi invata sa raman desculta si sa simt cu adevarat pe ce drum pasesc.