august - mereu o intrebare

imi doresc sa fiu libera! ah.. cat de multe cer.. cel mai greu lucru este sa fii liber. dar de ce tocmai lucrul cel mai simplu aparent este , de fapt, cel mai complicat? ma-nvart intre scopuri, coli, minute, ore-n sir perdute de-a valma, iubire, tristete, confuzie, singuratate, aglomeratie, refuzuri.... oare ma voi opri vreodata? oare pot controla ceea ce roieste nebuneste in jurul meu? vreau sa uit sa scriu semnul intrebarii, sa uit sa-l pun la sfarsitul gandurilor mele, vreau sa nu stiu sa intreb si sa tac. dar nu sa sufar in tacere. vreau sa fiu libera in tacere. cum zicea Steiner - sa ajung sa cresc ca o planta care nu se abate niciodata din drumul ei vertical, orizontal.. drumul ei udat de clorofila si soare si binecuvantare divina.

cu ceva timp in urma imi doream sa intalnesc dragostea adevarata. de fapt, faceam un mare pleonasm. dragostea e adevarata si probabil numai una. si nu ma refer neaparat ca este simtita doar pentru o persoana. se spune dintotdeauna ca e numai una pentru ca ea e singura care te lasa liber, e clorofila care energizeaza viata, ea nu-i un nor plin de grindina care incearca sa tina planta pe loc in cresterea ei. mi-e teama sa ma uit la iubirea mea fiindca nu sunt sigura ca e pura energie. dar nici ca-i un nor. totusi mi-e teama ca, daca o voi privi, o voi transforma intr-o furtuna, o vijelie care putea fi altceva: putea fi o raza calda de soare. si totusi va trebui sa ma uit la ea si s-o inteleg. dar nu vreau s-o privesc singura: te vreau cu mine, suflete!