As vrea sa-ti agati o aripa de lumea mea si sa simti o suflare de nesiguranta pe gene, sa simti ce simt si eu cand aripile-mi sunt incatusate in labirintul inselator al gandurilor si mlastina fara sfarsit a indoielilor. As vrea sa fii culoarea complementara mie, sa fim o pereche pentru totdeauna, iar impreuna sa ne agatam zambetele de inaltul fior al sperantei.
As vrea sa fii o coala sa iti pot destainui iubirea doar atingandu-te cu creionul sentimentelor ce ti le port cum poarta un soldat in razboi notiunea de viata.
As vrea sa fii un cerc in care sa-mi adapostesc trairile.
As vrea sa fii clipa in care-mi deschid ochii dimineata – asa as avea un motiv sa zambesc – pentru ca tu sa fii zambetul meu de dimineata.
As vrea sa fii un bulgare de pamant sa imi pot sadi prin tine sinceritatea unei vieti grabite.
As vrea sa fii lumina sa-mi poti scalda privirea fara sa-ti spun `multumesc`.
As vrea sa fii un fir de iarba iar eu sa fiu culoarea verde, sa te acopar cu raceala mea.
As vrea sa fii o dorinta, sa cred in tine si sa mi te-ndeplinesti.
As vrea sa fii simplitatea unei imbratisari.
As vrea sa fii o poveste, sa te citesc de cate ori am nevoie de un nou inceput.
As vrea sa fii un cuvant, sa te rostesc la nesfarsit, sa te am vesnic pe buze.
As vrea sa fii o nota muzicala, sa te cant de fiecare data cand imi lipsesti.
As vrea sa fii dorul, sa te pot avea mereu cu mine.
As vrea sa fii o cutie, sa te deschid si sa-mi pastrez la tine cele mai adanci secrete –
sa ma pastrez pe mine.
As vrea sa fii parfumul de tei, sa-mi ravasesti fiinta, sa ma faci sa te vreau.
As vrea sa fii linistea, sa nu indraznesc sa rostesc ceva, de teama sa nu te pierd.
As vrea sa fii tristetea – prin tine, nu ar mai exista decat fericirea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu